Credem ca mesajul cărții vine din afirmația lui Eliade, chiar dacă nu se amintește in niciun moment, însă in subsidiar deducem ca „omul nu poate fi separat de sat, de esența sa mistica”. – Mircea Eliade
 
Mirabela Gabriela Jitaru explorează foarte bine acest nucleu ezoteric pe care îl disipează in derularea epicului. Preferința pentru spațiul ancestral si derularea acțiunii într-o comunitate cvasiarhaică de acum doua secole duc la crearea unui univers imaginar care se înscrie într-un orizont de așteptare, incitând cititorul la lectura de alt tip decât ne-am obișnuit. Intruziunea fantasticului într-o comunitate de orice fel ar fi ea a fost întotdeauna un câmp de atracție in literatura de pretutindeni. – Elena Netcu

B.N.: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
M.G.J: Desigur! Sunt din Iași, mamă, soție, angajată… Și vreau să se știe din start că scrisul pentru mine e o plăcere pe care nu o pot înlocui cu orice altceva în lumea aceasta.

B.N.: Ce ne poți spune despre ultima carte pe care ai scris-o?
M.G.J: Despre ”Cuibul de vrăjitoare” foarte multe lucruri, dar unul dintre cele mai importante ar fi chiar mesajul ei de bază. Și anume că niciodată nu trebuie să te joci cu focul, dacă nu-i cunoști regulile. Pentru că s-ar putea să te arzi! Nu s-ar putea, ci chiar te vei arde la propriu! Ritualurile ce implică ființe non umane îți vor da ceea ce le ceri, dar îți vor lua înapoi îndoit, înzecit, însutit! Atenție deci ce ceri într-un astfel de ritualul, dar cel mai important este cui îi ceri!
Subiectul romanului nu îmi este deloc străin, dimpotrivă, în copilărie am fost înconjurată de fel de fel de superstiții, iar unele păreau mai ciudate ca altele. Bunica maternă știa cum să interpreteze semnele din zațul de cafea, iar cea paternă descânta de deochi. Deci scenele romanului nu îmi sunt străine deloc.( Aproape toate!) Dar fac o mică precizare: diavolul se află în detalii, iar în roman este prezent mai peste tot.

B.N.: Ce sfaturi ai da unui scriitor la început de drum?
M.G.J: În primul rând să iubească ceea ce face, pentru că fără dragoste nu va putea creea niciodată nimic. În al doilea rând să creadă cu toată ființa în el și în subiectul romanului lui, și nu în ultimul rând să muncească zi de zi și noapte de noapte la crearea personajelor, a acțiunii și cel mai important la subiectul romanului. Pentru că fără asta nu se poate! Scriitorii care au reușit să de-a lumi o operă de artă au fost prezenți mereu în acțiunea romanilor lor.

Cu personajele se culcau în minte și cu ele se trezeau. Iar în cazul meu a fost la fel. Pe toată perioada cât am lucrat la ”Cuibul de vrăjitoare” eram prezenta cât mai mult posibil acolo. Cu toate că am doi copii la grădiniță, un serviciu solicitat și o mulțime de lucruri de făcut într-o zi, eu nu m-am deconectat deloc de la acțiunea romanului meu. Sacrificii sunt în orice domeniu, dar în momentul în care mi-am ținut pentru prima dată romanul în mână, mi-am dat seama că a meritat!

B.N.: Ce părere ai despre tour books, și ți-ar plăcea că acest concept să fie prezent pe piata de carte din Romania?
M.G.J: E foarte interesant acest concept și cred că în curând va intra și pe piața de carte din Romania. Util și de mare ajutor tuturor celor pasionați de lectură!

B.N.: Ești implicată în procesul de editare a cărții?
M.G.J: Bineînțeles! Pentru mine totul este un mic proiect. De la momentul când am în minte un anumit subiect, care între timp devine un manuscris și până la transformarea lui într-o carte. Și credeți-mă că adevărata aventură de-abia acum începe. Când pui mâna pe o carte, oricare ar fi aceea, prima dată te uiți la titlul și apoi la autor, dar în spatele acelei mici opere de artă stă o armată de oameni. Și fiecare are rolul lui în procesul creației. Totul se rezumă la fuziunea dintre autor și editură.

B.N.: Cu ce alt gen literar ai vrea să cochetezi?
M.G.J: Sincer? Eu zic că două sunt de ajuns! Cel erotic și aici mă refer la seria de romane: ”Menage” și cu cel fantastic: ”Plină plină, În umbra morții” și nuvela ”Casa din strada cu nuci”.

B.N.: Citește toate recenziile pe care le primești, indiferent dacă sunt bune sau proaste?
M.G.J: Da. Părerea celor care și-au rupt din timpul lor liber pentru a-mi citi cartea, contează foarte mult pentru mine. Indiferent dacă e o părere bună sau proastă, toată lumea are dreptul la o opinie și eu o respect!

B.N.: Ai anumite superstiții atunci când lucrezi la o carte?
M.G.J: În general nu am! Dar depinde foarte mult de subiectul ei. Pot spune că în perioada în care am lucrat la povestirile horror din ,,Plină plină” mi s-au întâmplat o serie de evenimente puțin mai ieșite din comun, așa că atunci când am început să scriu ,, Cuibul de vrăjitoare” am aprins mereu candela și m-am rugat mai des la Bunul Dumnezeu! Nu e bine să tulburi sau să chemi involuntar anumite spirite, iar sfatul meu este să nu citiți niciunul dintre volumele sau romanele menționate mai sus după lăsarea întunericului. Să nu spuneți că nu v-am avertizat!

B.N.: Consideri că un autor trebuie să fie un bun exemplu pentru cititorii săi?
M.G.J: Da, trebuie! Altfel ce exemplu aș mai fi? Știu că nu sunt perfectă,dar încerc să am o limită în toate!

B.N.: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde îți pot cumpăra cartea?
M.G.J: Cartea se găsește deja pe Letras.ro și în librăriile Alexandria sau cele online. Cine nu dorește cartea în varianta tipărită, o poate citi in format ebook.
Iar activitatea a ceea ce scriu și ce public e pe Facebook cu numele meu complet. Dar romanul are o pagină a lui pe Facebook, special creată pentru cei care sunt curioși să îmi citească cartea. Mulțumesc frumos.

B.N.: Știm din statistici că românii citesc putin. Cine și cum ar putea schimba asta?
M.G.J: Sincer eu merg destul de des prin librării, dar și prin biblioteci și e adevărat că nu e aglomerația de la mall, dar de foarte multe ori sunt destul de pline. Iar opțiuni sunt pentru fiecare. Cred că lumea a început din nou să citească și chiar destul de mult! Ca să nu mai vorbim de cei ce cumpără cărțile din online. Părerea mea!

B.N.: Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation?
M.G.J: Cei care iubesc superstițiile sau sunt interesați de arta divinației pot cumpăra sau descărca cartea din librăriile de mai sus. Iar cei care cred că astfel de lucruri nu există, sau sunt doar vorbe aruncate în vânt, nici măcar să nu se gândească să o descarce vreodată chiar dacă va fi gratuit! Mulțumesc frumos pentru colaborare Booknation.

Recenzie „Cuibul de vrăjitoare” de Mirabela Gabriela Jitaru

de  | mart. 16, 2022 | BeletristicăFantezieLiteratură ContemporanăLiteratura RomânăMisterRecenzii cărți

🔥 CARTEA CUIBUL DE VRĂJITOARE ARE REDUCERE PE:

Cuibul de vrăjitoare de Mirabela Gabriela Jitaru împletește drama și acțiunea, într-un mediu dinamic, cu parfum de epoca, pentru a contura o poveste care amintește de legătura dintre om și supranatural. Personajele se conturează armonios, în ton cu viața sătească de acum aproximativ două secole și contrastează puternic unele cu celelalte, colorând universul creat de autoare și sporind aerul de mister care învăluie întreaga poveste.

Cuibul de vrăjitoare de Mirabela Gabriela Jitaru – o poveste fantastică diferită

Cuibul de vrăjitoare de Mirabela Gabriela Jitaru se poate înscrie cu succes în genul fantasy, dar se desprinde de noile abordări specifice, plasând acțiunea într-un univers ancestral, într-o comunitate cvasiarhaică, ce conturează un univers imaginar cu totul special, ducând cititorul într-o lume diferită de cele întâlnite în fantasy-ul contemporan. Acțiunea se derulează dinamic, dar învăluită într-un mister subtil, care lasă cititorul într-o așteptare continuă.

Personaje contrastante atât ca personalitate cât și ca statut social

Autoarea este generoasă în ceea ce privește descrierea personajelor, acestea fiind conturate în contrast unul cu celălalt, atât în ceea ce privește personalitatea și preocupările, cât și statutul social. În timp ce doamnele înstărite sunt prețioase și pretențioase totodată, Catrina este prezentă peste tot, atât în casele săracilor, cât și în casele celor bogați, dovadă vie a faptului că nici cei mai înstăriți nu se pot lipsi de magie și de esența lor mistică. Nepoatele Catrinei sunt două copile în formare, influențate dramatic de prezența bunicii în viața lor, care își lasă amprenta pentru totdeauna pe cele două destine aflate la început de drum. Bărbații din poveste par a fi simple marionete în mâinile unor femei puternice.

Descântece, cărți, ghicit în cafea, vrăji și demoni

Cuibul de vrăjitoare este presărat cu scene ezoterice, menite să coloreze universul tern în care are loc întreaga acțiune. Ghicitul în cafea, în cărțile clasice sau chiar în cărțile de Tarot, explicațiile pe care le oferă bătrâna celor două nepoate și interpretările pe care le oferă cărților, sporesc interesul cititorului și dovedesc faptul că la baza acestei cărți a stat o imensă documentare. Descântecele făcute de Catrina, dar și de Magdalena, par a fi desprinse dintr-o veritabilă carte de magie.

Dacă îți place recenzia cărții CUIBUL DE VRĂJITOARE, atunci vezi 👉 lista cărților scrise de Mirabela Gabriela Jitaru

O poveste despre simplitatea vieții rurale din trecut

Printre rânduri, se conturează simplitatea vieții specifice mediului rural de acum două secole. Încă de la începutul cărții, aflăm că cele două fete se mută la bunici pentru că părinții lor își pierd viața într-un incendiu. Peste această scenă se trece foarte ușor și fără drama specifică zilelor noastre, semn că omul era mai învățat cu moartea și mai împăcat cu aceasta. Ulterior, ideea se repetă și atunci când Catrina părăsește această lume. Plânsă câteva zile, este rapid înlocuită de nepoata sa, care deprinsese meșteșugul ghicitului.

Toate sentimentele din poveste par diluate. Personajele nu par afectate de moarte, dar nici de iubire sau de atașament. Atunci când Magdalena îl vede pentru prima dată pe țiganul Iura, primul său gând are legătură cu plăcerea carnală, mai mult decât cu sentimentul de dragoste. Și în această relație, care nu are de fapt loc niciodată, dar și în cea cu Toma, diferența dintre iubire ca sentiment și iubire văzută ca plăcere trupească dispare, semn că și capacitățile emoționale erau cu mult diferite față de ceea ce înțelegem și cunoaștem în prezent.

O poveste moralizatoare în care cei mai în vârstă au întotdeauna dreptate

Atunci când Magdalena trece peste cuvântul bunicii sale și umblă la cartea de vrăji pe care aceasta o ținea ascunsă în pod, se întrezărește și primul mesaj moralizator al cărții, dar și cel mai puternic dintre toate. Din dorința de a-și aduce iubitul aproape, femeia face una dintre cele mai monstruoase vrăji din carte, iar dorința pare să îi fie îndeplinită, dar oare este totul ceea ce pare? Cine o vizitează pe femeie în miez de noapte și care sunt consecințele?

Aflată încă în formare și prea tânără pentru a înțelege viața, Magdalena trece de la o iubire la alta, dar se bazează tot pe șiretlicuri vrăjitorești pentru a obține ceea ce își dorește, nefiind dispusă să își asume consecințele reale ale faptelor sale. Odată descoperită puterea magiei, femeia nu se sfiește să o folosească ori de câte ori se simte în pericol, asumându-și riscul pe care chiar bunica sa îl prezentase.

Magia este bună sau rea?

În final, rămâne totuși o întrebare. Magia este bună sau nu? În universul mistic ce înconjoară protagonistele, vedem efectele benefice ale magiei – un descântec pentru deochi care liniștește un bebeluș, o combinație de plante care ajută un bolnav, ghicitul care dă speranță personajelor, dar vedem și efectele negative – invocarea unui demon, uciderea unei persoane, uneltiri și minciuni mascate în spatele vorbelor mieroase și secrete monstruoase care ies la iveală unul câte unul. Putem trage concluzia că magia este benefică, dar doar atunci când se află în mâinile potrivite.

Cuibul de vrăjitoare de Mirabela Gabriela Jitaru este o carte în care se vor regăsi atât adulții cât și adolescenții, fiind un adevărat deliciu pentru cei pasionați de vremurile de mult apuse.

🔥 CUMPĂRĂ CARTEA CUIBUL DE VRĂJITOARE CU REDUCERE DE PE:

 
Titlu: CUIBUL DE VRĂJITOARE
An apariție : 2021
EdituraLETRAS
Nr. Pagini: 260
Limba: Română
Gen Literar: Fantasy
Nota recenzorului: 9 / 10
Vizualizari recenzie: 1266
 

 

Magie și ezoteric în romanul Cuibul de vrăjitoare

Recenzie de Elena Netcu

 
A încerca să facem o ierarhizare a romanelor de tip
fantastic nu ar fi posibil, întrucât literatura se întemeiază pe
aceeași lege a transfigurării artistice, fie că e realitate și mit,
fie că e fabulosul de timp folcloric, fie că e fantasticul pur,
cu referire la toate fețele temporale, trecut, prezent sau viitor.
Toate sunt proiecții imaginare, diferența este numai de
viziune artistică și de simbolistica pe care o descifrăm în
textul narativ.
În literatura română se cultivă un fantastic autohtonizat,
dacă ne gândim la basmele populare, la scrierile lui Ion
Creangă sau la miraculosul folcloric pe care îl întâlnim la
Vasile Voiculescu, dar și un fantastic de tip special, eliadesc,
întrucât trecerea se face dintr-o realitate în alta, într-un
amestec de miracol, de vrajă și vis, eroii simțind un fel de
buimăceală, năucire, nemaifăcând diferența între ceea ce văd
și ceea ce li se pare că văd, ieșind din timp, ca în nuvela La
Țigănci.
Romanul Gabrielei Jitaru, Cuibul de vrăjitoare, oferă un
tip anume de scriitură de sorginte cvasifantastică, întrucât de
la început și până la sfârșit descoperim o realitate rurală
ancestral sub puterea magiei negre și a ezotericului. Totul se
petrece într-un sat de munte atemporal, unde oamenii cred
cu strășnicie că-și pot schimba viața, destinul, relațiile prin
invocarea demonilor sau apelând la vrăji, la ghicitul în cafea,
în cărți, în cărți de tarot, practici magice, cum ar fi
dedeochiul, descântecul, legatul și dezlegatul de cununii sau
aducător de moarte. Toate stau sub semnul unei alte
dimensiuni, în care se intră prin incantație. Evident, toate
acestea fac parte din recuzita fantasticului. Personajele, de la
început până la sfârșit, trăiesc într-un spațiu ancestral,
crezând cu tărie că-și duc viața în vecinătatea demonilor, că
existența se modelează prin magie neagră pe care biserica o
contestă, dar nu face nimic pentru a o opri. Lumea din
comunitatea situată în vecinătatea unui deal căruia nu-i știm
numele își trăiește viața într-un spațiu ondulatoriu, alternanță
deal-vale, locuri propice inserției de năluci și demoni care
mișună printre oameni, chemați de vrăjitoarea satului, țața
Catrina, cum a făcut și tot neamul dinaintea ei, mamă și
bunică. Ștafeta urmează să o preia nepoatele, Magdalena și
Măriuca. Nicio instanță superioară nu este invocată pentru
restabilirea echilibrului între bine și rău.
Care este firul narativ? La țața Catrina vin pe rând fete
naive ca să le ghicească viitorul. Mai vin femei năpăstuite să
le facă vrăji ca să le aducă bărbatul acasă, mame cu copilul
deocheat. Țața Catrina deține tot arsenalul, inclusiv buruieni
de toate felurile, de tămăduit, de farmece, de moarte, de
trezitul din morți, câte și mai câte. Vrăjitoarea, deținătoare a
practicilor ezoterice transmise de la bunici și străbunici, din
neam în neam, are grijă să întoarcă lucrurile în așa fel încât
toți năpăstuiții, inclusiv bărbații, să plece mulțumiți că vor
avea noroc la bani, la moșteniri și alte dorințe și răfuieli cu
dușmanii. Bineînțeles că unele vrăji și incantații se făceau
prin invocarea diavolului. Chiar se vindeau Satanei, aveau
coșmaruri, erau dominați de demoni. Preotul refuză ritualul
înmormântării. Acțiunea se precipită când intră în scenă
nepoatele țaței Catrina, Măriuca și Magdalena, care se
dovedesc la fel de abile și predispuse a-și însuși magia
neagră de la bunica lor. Aflăm că mama țaței Catrina, Maria,
vândută și ea diavolului, moare în chinuri groaznice pentru
că i-a făcut unei neveste farmece ca să-și părăsească bărbatul
și să plece la amant. Bărbatul vine și o zdrobește cu securea,
găsindu-și astfel sfârșitul.
Inserția de rău este din ce în ce mai frecventă și se întinde
ca o pecingine, încât mama Catincăi va arde de vie în propria
casă, după cum Catrina își va găsi sfârșitul prin apa clocotită,
două elemente primordiale, apa și focul, care par a se pune
în slujba binelui, încercând să purifice spațiul profanat de
magia neagră. În cimitir sunt destule morminte ale unor
tinere răpuse prin vrăji de către țața Catrina. De altfel,
căutând printre morminte, le destăinuie nepoatelor faptele ei
necurate.
În sfârșit, se pare că răul nu poate fi stârpit, întrucât după
moartea Catincăi, Magdalena îi preia practicile și face și ea,
la rândul ei, descântece pentru a se mărita cu Toma, fiul
preotului din sat, după ce se vânduse într-o noapte făcând
dragoste cu un demon și urma să aibă un copil. Preoteasa,
bănuind că pruncul care avea pielea măslinie nu este nepotul
ei, dezvăluie în dreapta și în stânga această faptă necinstită,
dar Magdalena o răpune printr-un descântec ucigător, arzând
de vie. Se pare că scriitoarea alege simbolistica focului cu
efect soteriologic, însă lasă la sfârșitul romanului să se
înțeleagă că niciodată răul nu va fi stârpit, că lumea este
alcătuită din contraste, din lumini și umbre, din forțele răului
și ale binelui. Mai mult, oamenii trăiesc neputincioși sub
imperiul răului, acceptându-l ca pe o fatalitate. Existența lui
în acest spațiu ancestral nu-i mobilizează, ba chiar sunt gata
să accepte serviciile vrăjitoarelor, depărtându-se de biserică.
Autoarea strecoară, din loc în loc, în roman, versete din
Biblie care sunt, de fapt, inserate de vocea naratorului
omniscient, exprimându-și în felul acesta dezaprobarea
pentru ceea ce se întâmplă cu personajele dirijate din umbră.
Prezența unei vrăjitoare sau a unui cuib de vrăjitoare le-ar
aduce un oarecare folos oamenilor sau, dimpotrivă, o
răfuială cu un dușman periculos. Intriga erotică este prezentă
pe tot parcursul romanului.
Credem că mesajul cărții vine din afirmația lui Eliade,
chiar dacă nu se amintește în niciun moment, însă în
subsidiar deducem că „omul nu poate fi separat de sat, de
esența sa mistică”( Mircea Eliade).
Gabriela Jitaru explorează foarte bine acest nucleu
ezoteric pe care îl disipează în derularea epicului. Preferința
pentru spațiul ancestral și derularea acțiunii într-o
comunitate cvasiarhaică de acum două secole duc la crearea
unui univers imaginar care se înscrie într-un orizont de
așteptare, incitând cititorul la lectura de alt tip decât ne-am
obișnuit. Intruziunea fantasticului într-o comunitate de orice
fel ar fi ea a fost întotdeauna un câmp de atracție în literatura de pretutindeni.